E nevoie de un sat intreg ca sa cresti un copil

         Sau mai bine nu!
         Inteleg originea proverbului african, ba chiar in anumite conditii ar fi ideal. Dar! Satul sa-si vada de treaba lui si sa ma lase sa-mi vad de treaba mea. Si a copilului meu. Sa ma explic: nu am nevoie de sfaturi pe care nu le cer, dar daca totusi satul nu se poate abtine, o data e suficient.
          Eu zic ca sunt o persoana organizata (in cea mai mare parte a timpului cel putin). Atunci cand urmeaza sa merg la cumparaturi, sa fac o prajitura, sa organizez o cina festiva sau sa merg in concediu, incep prin a face liste. Da, de obicei mai multe. Ma gandesc la ingrediente, numarul de persoane, trasee posibile, planuri de rezerva si numere de telefon. Ei bine, atunci cand a fost vorba de viitorul nostru copil ipotetic, m-am apucat de documentat: cum se face (da,da, copilul) ca sa iasa perfect, ce trebuie sa fac in afara de a ma lati, umfla si retine apa in timpul sarcinii, pe unde e mai usoara evacuarea (tot nu m-am lamurit) si ce se intampla cu micul extraterestru dupa ce ajunge pe partea cealalta, partea mai putin prietenoasa. Deci da, am citit cam tot ce se putea citi si am auzit tot felul de experiente traite deja de mamici si tatici ceva mai relaxati. Exista chiar si filmulete foarte explicite sau carti cu imagini edificatoare. Asa ca, in capul meu, exista marea lista a lucrurilor pe care le voi face/le va face sotul/le va face plodul. Bineinteles ca jumatate dintre "neaparat-urile" si "niciodata-urile" din capul meu s-au evaporat odata cu somnul meu cel dulce si mesele cu 3 feluri gatite ale sotului meu.
          Deoarece pe fetele noastre se vedea teroarea (probabil, pentru ca altfel nu inteleg sfaturile ce ne-au lovit in moalele capului fara sa le fi cerut), diversi ne-au spus/ordonat/soptit/amenintat cu urmatoarele:
- inainte de a veni bebe: nu cumparati nimic! (tind sa cred totusi ca destinul ne e scris dincolo de bodyuri roz si aspiratoare nazale, iar nenorociri se intampla indiferent de valoarea bonului de la magazinul pentru copii)
- nu scoate copilul afara inainte de a fi botezat! (pe buna dreptate din moment ce afara colcaie de balauri, lupi infometati si iele curent, deochi si lumina soarelui);
- pune-i caciula! (oricand, la orice ora, oricate grade ar fi, copilul trebuie sa mai aiba un strat de cap pentru ca el oricum nu e om si nu sufera de cald, doar de frig)
- copilul trebuie frecat! (nu, nu doar la cap, ci pe fiecare centimetru a corpului lui fragil. De ce? Ca sa nu ramana inghesuit,mic sau gras, normal.) Si pentru ca ne plac girafele, trebuie scos tinandu-l de cap din cada dupa ce-i faci baie. (dar daca il iau asa de 3 ori pe zi, pe uscat, nu se pune?)
- nu tine copilul in brate pentru ca se-nvata! (atatea cuvinte se inghesuie in capul meu acum incat daca as deschide gura ar iesi un mare "asa,si?". Sa se-nvete, zic! Ne place de copilul nostru. Vrem sa se simta iubit. Vrem sa stie ca atunci cand are nevoie de noi, vom fi acolo pentru el. Mereu. Si poate daca stie asta, nu va vrea in brate si la 16 ani. Concluzia dupa 11 luni jumate? Nu mai vrea in brate de vreo 2 luni. Si am tinut-o in brate, am purtat-o, am calcat haine cu ea agatata de mine. Deci, sa se-nvete, dom'le!)
- cum adica pana la 6 luni ii dai doar lapte matern? (adica uite asa! fara ceai, fara apa, fara mar cu biscuite! Pentru neincrezatori, copilul inca bea lapte!)
- cum sa nu-i dai? nu vezi ca-i este pofta? (ei sa-si mai puna pofta-n cui in acest caz. Si sigur am traumatizat copilul fiindca nu a bagat degetul in vinul lu' tat-su, nu a mancat capsuni cu zahar de la batranica din parc si nu a lins niste inghetata de la matusa-sa. Dar in afara de frustrarile evidente ale sugarului, sistemul lui digestiv asteapta cu interes ceafa la gratar imperios necesara pentru o memorie de elefant. De neuitat: "Biscuitii nu au zahar, sunt cu glazura de cacao." "Nu-i dati jeleuri? Nici bomboane? Nici macar acadele?" "Am dat sarea jos de pe covrigel.")
          Ma opresc. Am extras esenta "parentingului" de alta data aplicat in modernism. Trist nu e ca cei mai intelepti nu se dau cu noile descoperiri, ci ca tineretul, floarea vietii, traieste pe principiul: "nici mama nu a citit carti si uite ce mare si frumos sunt!" (zise in timp ce-si facea programare la stomatolog, manca o barabula fiarta ca-l durea stomacul si il punea la colt pe fi-su sa-i stie de frica).

P.S.: nu, nu-s mama omida sa le stiu pe toate, dar sunt deschisa la nou, accept ca gresesc (in sinea mea) si stiu sigur ca sunt unii care stiu mai bine ca mine.