sâmbătă, 25 octombrie 2014

Cum mai chinuim copilul

          Am mai spus-o si o repet: imaginatia mea supracultivata in sarcina a dat piept cu realitatea si a iesit nitel cam sifonata. Stiam cum va decurge fiecare minut din noua noastra viata de parinti, ce va avea voie plodul sa gandeasca si cum vom gestiona crizele mamei copilului pre-pre-pre adolescent. Buuun.
Mit
Realitate
Copilul se va naste 9e 30 septembrie, 1 octombrie
Copilul s-a gandit ca suntem suficient de odihniti si pregatiti pe 18 septembrie.
Nasterea va fi o experienta vecina cu fericirea si extazul
Fericirea si extazul nu erau acasa, asa ca m-am multumit cu durerea si frica.
Alaptarea e cel mai firesc si natural start in viata bebelusului. El nu va primi lapte praf, biberoanele sunt instrumentele lui Aghiuta, iar laptele matern va tasni ca gheizerele din Islanda.
Alaptarea doare (ce-i drept, pentru unele mai mult), copilul a primit lapte de la vaca aruncata din avion prin sticlele malefice, si gheizerele s-au activat 3 zile mai tarziu, chiar daca eram multumita si cu robinetul fara presiune ca la CET.
Asistentele nu au timp sa-si faca meseria pentru ca sunt ocupate sa se transforme in vrajitoare urlatoare mancatoare de bancnote colorate.
Asistentele sunt oameni, prea putine pentru prea multi, dar care nu au scapat copilul in chiuveta pentru ca nu aveam buzunare la halat.
Copilul va manca, va ragai, va dormi si va elimina.
Copilul manca mai des decat apucam sa ma intorc de pe o parte pe alta, ragaia (ca un mosneag ce a fost la crasma duminica dimineata) mult si bine, doarmea foarte bine ziua fiindca noaptea i se parea prea interesanta ca sa o petreaca cu ochii inchisi si elimina cam la 5 zile ca prea ii era drag ca sa renunte mai devreme (lucru absolut normal dar de nedigerat J pentru noi)
Copilul va sta cumintel in carucior si va admira… ceva
Da, copilul a stat aproape 8 luni linistit, pana a descoperit ca se poate si pe propriile picioare.
Copilul va dormi in patul propriu, in camera proprie
A dormit cam pana pe la 6 luni, apoi a trecut la next level. Cosleepuim fericiti si acum.
Copilul nu va avea voie la televizor
Din fericire, n-are. Se intampla sa fie deschisa cutia magica si copilului sa i se propteasca ochii, dar nu dureaza mult. Din cauza de ADHD, deficit de atentie, intarzieri de vorbire, lipsa de comunicare, suprastimulare evitam. Si-n plus, daca abia are 11 luni, cum sa inteleaga Tanar si nelinistit?
Copilul nu are pofte
Inca credem asta. Nu pofteste daca habar nu are ce e aia. Si daca se intinde dupa covrigul matusa-sii cu ciocolata nu inseamna ca va suferi un atac de panica daca nu gusta, ci ca el ar baga in gura si sticla cu clor. Dar legile poftei sunt misterioase si doar de unii oameni intelese.
Copilul nu va primi sare si zahar in primii ani de viata (a se citi nici conservanti, mancare procesata, mezeluri, conserve, fast food sau deget inmuiat in paharul cu vin)
Sarea nu e numai in solnita. Zaharul nu e numai pe prajitura cu mar. Credem ca obiceiurile alimentare se deprind in primii ani de viata. Si in plus, nu cred ca va merge la consiliere psihologica peste ani pentru ca nu i-am dat pufuleti la 8 luni. Da, nu il vom putea tine departe de toate relele, dar cat putem, de ce sa nu o facem?
Copilul nu va primi antibiotice pentru orice muc
Trebuie sa alegem cu grija mucii care merita cu adevarat, zic. Antibioticele ajuta, trateaza, sunt folositoare, dar doar atunci cand analizele o dovedesc. Ni s-a recomandat antibiotic pentru plodul de 5 luni? Da. Am cerut o a doua parere? Da. S-au facut analize? Da. A trebuit antibiotic? Nu!
Partea acoperita cu scutec a copilului nostru va sta intotdeauna in scaun special in masina
Da, inca sta in scoica proptita cu centuri, cu spatele la directia de mers, pe partea dreapta (pe mijloc nu incape de scaunul lu tat-su). Si totusi, de la maternitate am venit cu ea in brate  pentru ca ne-a luat sorocul pe nepregatite, iar domnul sot era prea emotionat ca sa se ocupe de scoici. (poate daca erau niste midii…)

          Din cand in cand ne mai ia pe nepregatite (jobul de parinte). Inca mai am idei preconcepute, unele bune, altele mai putin. Dar in fiecare zi ma documentez, citesc, cer pareri (avizate si/sau din experiente proprii) si sper ca deciziile mele/noastre nu o vor afecta iremediabil decat in sens pozitiv.

P.S.: Da, oricat ne-am stradui, i se poate intampla orice. Dar noi vom avea constiinta impacat stiind ca am facut totul pentru ea. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Opinii?