Cum mai chinuim copilul

          Am mai spus-o si o repet: imaginatia mea supracultivata in sarcina a dat piept cu realitatea si a iesit nitel cam sifonata. Stiam cum va decurge fiecare minut din noua noastra viata de parinti, ce va avea voie plodul sa gandeasca si cum vom gestiona crizele mamei copilului pre-pre-pre adolescent. Buuun.

Mit	Realitate
Copilul se va naste 9e 30 septembrie, 1 octombrie	Copilul s-a gandit ca suntem suficient de odihniti si pregatiti pe 18 septembrie.
Nasterea va fi o experienta vecina cu fericirea si extazul	Fericirea si extazul nu erau acasa, asa ca m-am multumit cu durerea si frica.
Alaptarea e cel mai firesc si natural start in viata bebelusului. El nu va primi lapte praf, biberoanele sunt instrumentele lui Aghiuta, iar laptele matern va tasni ca gheizerele din Islanda.	Alaptarea doare (ce-i drept, pentru unele mai mult), copilul a primit lapte de la vaca aruncata din avion prin sticlele malefice, si gheizerele s-au activat 3 zile mai tarziu, chiar daca eram multumita si cu robinetul fara presiune ca la CET.
Asistentele nu au timp sa-si faca meseria pentru ca sunt ocupate sa se transforme in vrajitoare urlatoare mancatoare de bancnote colorate.	Asistentele sunt oameni, prea putine pentru prea multi, dar care nu au scapat copilul in chiuveta pentru ca nu aveam buzunare la halat.
Copilul va manca, va ragai, va dormi si va elimina.	Copilul manca mai des decat apucam sa ma intorc de pe o parte pe alta, ragaia (ca un mosneag ce a fost la crasma duminica dimineata) mult si bine, doarmea foarte bine ziua fiindca noaptea i se parea prea interesanta ca sa o petreaca cu ochii inchisi si elimina cam la 5 zile ca prea ii era drag ca sa renunte mai devreme (lucru absolut normal dar de nedigerat J pentru noi)
Copilul va sta cumintel in carucior si va admira… ceva	Da, copilul a stat aproape 8 luni linistit, pana a descoperit ca se poate si pe propriile picioare.
Copilul va dormi in patul propriu, in camera proprie	A dormit cam pana pe la 6 luni, apoi a trecut la next level. Cosleepuim fericiti si acum.
Copilul nu va avea voie la televizor	Din fericire, n-are. Se intampla sa fie deschisa cutia magica si copilului sa i se propteasca ochii, dar nu dureaza mult. Din cauza de ADHD, deficit de atentie, intarzieri de vorbire, lipsa de comunicare, suprastimulare evitam. Si-n plus, daca abia are 11 luni, cum sa inteleaga Tanar si nelinistit?
Copilul nu are pofte	Inca credem asta. Nu pofteste daca habar nu are ce e aia. Si daca se intinde dupa covrigul matusa-sii cu ciocolata nu inseamna ca va suferi un atac de panica daca nu gusta, ci ca el ar baga in gura si sticla cu clor. Dar legile poftei sunt misterioase si doar de unii oameni intelese.
Copilul nu va primi sare si zahar in primii ani de viata (a se citi nici conservanti, mancare procesata, mezeluri, conserve, fast food sau deget inmuiat in paharul cu vin)	Sarea nu e numai in solnita. Zaharul nu e numai pe prajitura cu mar. Credem ca obiceiurile alimentare se deprind in primii ani de viata. Si in plus, nu cred ca va merge la consiliere psihologica peste ani pentru ca nu i-am dat pufuleti la 8 luni. Da, nu il vom putea tine departe de toate relele, dar cat putem, de ce sa nu o facem?
Copilul nu va primi antibiotice pentru orice muc	Trebuie sa alegem cu grija mucii care merita cu adevarat, zic. Antibioticele ajuta, trateaza, sunt folositoare, dar doar atunci cand analizele o dovedesc. Ni s-a recomandat antibiotic pentru plodul de 5 luni? Da. Am cerut o a doua parere? Da. S-au facut analize? Da. A trebuit antibiotic? Nu!
Partea acoperita cu scutec a copilului nostru va sta intotdeauna in scaun special in masina	Da, inca sta in scoica proptita cu centuri, cu spatele la directia de mers, pe partea dreapta (pe mijloc nu incape de scaunul lu tat-su). Si totusi, de la maternitate am venit cu ea in brate  pentru ca ne-a luat sorocul pe nepregatite, iar domnul sot era prea emotionat ca sa se ocupe de scoici. (poate daca erau niste midii…)

          Din cand in cand ne mai ia pe nepregatite (jobul de parinte). Inca mai am idei preconcepute, unele bune, altele mai putin. Dar in fiecare zi ma documentez, citesc, cer pareri (avizate si/sau din experiente proprii) si sper ca deciziile mele/noastre nu o vor afecta iremediabil decat in sens pozitiv.

P.S.: Da, oricat ne-am stradui, i se poate intampla orice. Dar noi vom avea constiinta impacat stiind ca am facut totul pentru ea. 

E nevoie de un sat intreg ca sa cresti un copil

         Sau mai bine nu!
         Inteleg originea proverbului african, ba chiar in anumite conditii ar fi ideal. Dar! Satul sa-si vada de treaba lui si sa ma lase sa-mi vad de treaba mea. Si a copilului meu. Sa ma explic: nu am nevoie de sfaturi pe care nu le cer, dar daca totusi satul nu se poate abtine, o data e suficient.
          Eu zic ca sunt o persoana organizata (in cea mai mare parte a timpului cel putin). Atunci cand urmeaza sa merg la cumparaturi, sa fac o prajitura, sa organizez o cina festiva sau sa merg in concediu, incep prin a face liste. Da, de obicei mai multe. Ma gandesc la ingrediente, numarul de persoane, trasee posibile, planuri de rezerva si numere de telefon. Ei bine, atunci cand a fost vorba de viitorul nostru copil ipotetic, m-am apucat de documentat: cum se face (da,da, copilul) ca sa iasa perfect, ce trebuie sa fac in afara de a ma lati, umfla si retine apa in timpul sarcinii, pe unde e mai usoara evacuarea (tot nu m-am lamurit) si ce se intampla cu micul extraterestru dupa ce ajunge pe partea cealalta, partea mai putin prietenoasa. Deci da, am citit cam tot ce se putea citi si am auzit tot felul de experiente traite deja de mamici si tatici ceva mai relaxati. Exista chiar si filmulete foarte explicite sau carti cu imagini edificatoare. Asa ca, in capul meu, exista marea lista a lucrurilor pe care le voi face/le va face sotul/le va face plodul. Bineinteles ca jumatate dintre "neaparat-urile" si "niciodata-urile" din capul meu s-au evaporat odata cu somnul meu cel dulce si mesele cu 3 feluri gatite ale sotului meu.
          Deoarece pe fetele noastre se vedea teroarea (probabil, pentru ca altfel nu inteleg sfaturile ce ne-au lovit in moalele capului fara sa le fi cerut), diversi ne-au spus/ordonat/soptit/amenintat cu urmatoarele:
- inainte de a veni bebe: nu cumparati nimic! (tind sa cred totusi ca destinul ne e scris dincolo de bodyuri roz si aspiratoare nazale, iar nenorociri se intampla indiferent de valoarea bonului de la magazinul pentru copii)
- nu scoate copilul afara inainte de a fi botezat! (pe buna dreptate din moment ce afara colcaie de balauri, lupi infometati si iele curent, deochi si lumina soarelui);
- pune-i caciula! (oricand, la orice ora, oricate grade ar fi, copilul trebuie sa mai aiba un strat de cap pentru ca el oricum nu e om si nu sufera de cald, doar de frig)
- copilul trebuie frecat! (nu, nu doar la cap, ci pe fiecare centimetru a corpului lui fragil. De ce? Ca sa nu ramana inghesuit,mic sau gras, normal.) Si pentru ca ne plac girafele, trebuie scos tinandu-l de cap din cada dupa ce-i faci baie. (dar daca il iau asa de 3 ori pe zi, pe uscat, nu se pune?)
- nu tine copilul in brate pentru ca se-nvata! (atatea cuvinte se inghesuie in capul meu acum incat daca as deschide gura ar iesi un mare "asa,si?". Sa se-nvete, zic! Ne place de copilul nostru. Vrem sa se simta iubit. Vrem sa stie ca atunci cand are nevoie de noi, vom fi acolo pentru el. Mereu. Si poate daca stie asta, nu va vrea in brate si la 16 ani. Concluzia dupa 11 luni jumate? Nu mai vrea in brate de vreo 2 luni. Si am tinut-o in brate, am purtat-o, am calcat haine cu ea agatata de mine. Deci, sa se-nvete, dom'le!)
- cum adica pana la 6 luni ii dai doar lapte matern? (adica uite asa! fara ceai, fara apa, fara mar cu biscuite! Pentru neincrezatori, copilul inca bea lapte!)
- cum sa nu-i dai? nu vezi ca-i este pofta? (ei sa-si mai puna pofta-n cui in acest caz. Si sigur am traumatizat copilul fiindca nu a bagat degetul in vinul lu' tat-su, nu a mancat capsuni cu zahar de la batranica din parc si nu a lins niste inghetata de la matusa-sa. Dar in afara de frustrarile evidente ale sugarului, sistemul lui digestiv asteapta cu interes ceafa la gratar imperios necesara pentru o memorie de elefant. De neuitat: "Biscuitii nu au zahar, sunt cu glazura de cacao." "Nu-i dati jeleuri? Nici bomboane? Nici macar acadele?" "Am dat sarea jos de pe covrigel.")
          Ma opresc. Am extras esenta "parentingului" de alta data aplicat in modernism. Trist nu e ca cei mai intelepti nu se dau cu noile descoperiri, ci ca tineretul, floarea vietii, traieste pe principiul: "nici mama nu a citit carti si uite ce mare si frumos sunt!" (zise in timp ce-si facea programare la stomatolog, manca o barabula fiarta ca-l durea stomacul si il punea la colt pe fi-su sa-i stie de frica).

P.S.: nu, nu-s mama omida sa le stiu pe toate, dar sunt deschisa la nou, accept ca gresesc (in sinea mea) si stiu sigur ca sunt unii care stiu mai bine ca mine.