13 luni

          Minunea imbatraneste (pot spune asta despre plodul care are 13 luni, nu?)
          Minunea inca e minunata, din ce in ce mai minunata.
          Cu ce se mai lauda (muma-sa mai mult)?
80 cm si 10,5 kg (aproximativ, pentru ca nu am cantarit-o de luna trecuta)
Somn:
Se poate si mai bine. Adica s-ar putea de 2 ori pe zi cate 2 ore, seara adormit singura la 20, trezit la ora 8 dimineata, fara perne leganate, chestii din silicon sau lapte cald. Dimineata se trezeste pe la 8-9. Asta este minunat. Ziua doarme de 2 ori cate o ora, o ora si ceva, dar daca adoarme leganata si ramane leganata pe parcursul somnului. Seara cade pe la ora 22 (nu-i motiv de mandrie, stiu) si de aici incepe distractia: treziri fara numar in timpul noptii si nu adoarme la loc fara lapte. In cel mai (foarte) fericit caz, doar o data, dar de regula, cam de 4 ori. Am inteles ca pe la 2-3 ani se raresc trezirile spre deloc. Sper ca a inteles si minunea treaba asta.
Mancare:
Dimineata lapte. Mic dejun pe la 9-10: fructe tot timpul puse pe masa, nu tot timpul mancate, omleta simpla sau cu diverse, masline, paine cu unt si dulceata, pastrama facuta in casa, cateodata cascaval, pate de casa. Pranz (in functie de cat doarme, poate fi la 13,14,15) orice mancam noi (gatesc mai de regim ca sa putem manca cu totii), ii plac ciorba, carnita, ciupercile, porumbul, nautul. O zi peste, o zi fara carne, 2 zile oua, ficat cam o data pe luna. Gustare:  fructe, nuci, covrigei integrali, orez expandat, fructe uscate. Cina mai rar, branza cu smantana si mamaliga, mamaliga goala, budinca, briose. Inca mai are o sensibilitate la banana, ii apar zone rosii si deshidratate pe obraji. Bea apa (multa as spune eu) atunci cand vrea, avand cana intr-un loc accesibil, se serveste atunci cand pofteste. Mananca singura, bucati, daca e ceva de mancat cu furculita/lingura, doreste sa manance singura (nu o tine corect, dar reuseste sa puna ceva pe ea si sa o duca la gura).
Joaca:
Mingile sunt inca un hit. Mici, mari, cu lumini sau sunete, se joaca in fiecare zi cu ele. Cartile ocupa un loc fruntas, rasfoindu-le in fiecare zi. Etapa cu introdusul obiectelor in altele e in floare. Asa ca i-am oferit nenumarate posibilitati: carlige, paie, sarma plusata, mingi de ping pong, castane, cepuri, bete in sticle, cutii decupate, sortatoare, cosuri. Cu rabdarea sta cam prost, rar se intampla sa petreaca mai mult de 10 minute la o activitate. Incercam sa ii diversificam activitatile, asa ca macar o data pe saptamana realizam activitati senzoriale (spuma, sensory bin cu nisip home made sau creta din ipsos). Viata de zi cu zi:
Tot luna asta i-am luat un set de curatenie pentru ca am observat cat era de interesata de muncile gospodaresti (maturat, sters praf, dat cu mopul, iar cel mai mult ii place aspiratorul). Acum arunca lucruri pe jos, apoi matura si eventual da cu mopul, iar "praful" il sterge cu mana, prosopul, servetelul si orice altceva in tot felul de locuri. Tot din categoria treburi gospodaresti, pune rufe la spalat (deschide usa masinii, introduce rufele mici, inchide usa) si ma ajuta sa intind rufe (imi da cate un articol din cos, eu il intind si imi da altul. Bine, cateodata fuge cu hainele). Dat fiind faptul ca de cate ori gateam sau spalam vasele, ma tragea de pantaloni si se cerea in brate ca sa vada, tati i-a facut un turn de invatare. Acum sta linistita (vorba vine) si priveste ce fac, ma ajuta (a se citi incurca), se spala singura pe dinti si maini, vrea sa spele vase. Incercam sa o integram in activitatile noastre cat putem de mult pentru ca astfel petrecem timp impreuna, dar nu ne neglijam nici indatoririle gospodaresti.
Ce a mai invatat:
A renuntat la a mai face pa la comanda. Acum face doar cand este ferm convinsa ca persoana in cauza pleaca (atunci cand este departe de noi sau cand nu o mai vede deloc). Spune a si face cu mana.
Buna spune doar in anumite situatii (rare) si de obicei cand sunt copii de salutat, ii spun Buna, iar ea face cu mana si zambeste.
Se rusineaza de persoanele pe care nu le cunoaste, in special barbati si se joaca cu parul de langa urechi. Altfel, este foarte sociabila, merge la oameni in brate si nu plange daca nu mai suntem noi in preajma.
Intelege si executa comenzi simple de genul: du-te si arata-i lui tati, da-mi si mie sa mananc, du-te si adu-mi ceva, pune cana la loc.
De vorbit, inca nu. Mama, tata (care e mai mult un dada), na (pentru ia, poftim), a,a,a (la intensitati din ce in ce mai mari atunci cand doreste ceva), a (pa) si un fel de gata.
Imita mult, sunete, gesturi. A invatat ca pisica face miau, cainele ham ham (cand vede sau aude un caine incepe cu ham ham).
E vesela, rade, zambeste. Ne ia in brate, ne pupa, da obrazul la pupat (gesturi rare, ce-i drept, dar te topesti instantaneu).

14 luni

 Minunea imbatraneste (pot spune asta despre plodul care are 14 luni, nu?)
          Minunea inca e minunata, din ce in ce mai minunata.
          Cu ce se mai lauda (muma-sa mai mult)?
? cm si ? kg (aproximativ, pentru ca nu am cantarit-o de la 12 luni)
Somn:
 Dimineata se trezeste pe la 8-9. Asta este minunat. Ziua doarme de 2 ori cate o ora, o ora si ceva, dar daca adoarme leganata si ramane leganata pe parcursul somnului.Se intampla sa adoarma singura, langa mine in pat, dar doarme doar jumatate de ora. Seara cade pe la ora 22. Din fericire, adoarme singura, foarte rar in timpul suptului. Inca se trezeste, intre 2 si 4 ori pe noapte, in unele perioade cu plans, in altele doar smiorcait. Simt ca se imbunatateste treaba, am mari sperante (ce inseamna dom'le un presedinte nou- pe 16 noiembrie 2014 a fost ales Klaus Iohannis- speram timid intr-un viitor mai bun)
Mancare:
Cam acelasi meniu/principiu de luna trecuta. E foarte dornica sa manance singura cu tacamurile, reuseste intr-o oarecare masura cu lingura sa manance ceva, iar cu furculita incarcata de noi la fel. Multa mizerie.
Joaca:
Jucariile sunt cam neinteresante. Mingile si cartile sunt inca bune, bebelusul mai ocupa o parte din zi, activitatea de introdus obiecte si-a pierdut stralucirea. Ii place sa mearga in picioare pe pat/canapea (!!!), sa o urmarim prin casa (e asa draguta seara cand se duce pe hol si spune tai tai (de la "stai, stai ca te prind" cum ii spunem atunci cand fugim dupa ea) si sa se joace cu papucii.
Viata de zi cu zi:
Ii place sa dea cu matura (cea adevarata, aia de jucarie o foloseste la treburi mai putin murdare). Aspiratorul e inca printre preferate.
Ce a mai invatat:
Nu accepta lucruri de la straini (o mana intinsa, o bomboana sau o jucarie). Spune pa celui cu care vorbim la telefon atunci cand adresam formulele de final si face cu mana.
Ii plac teribil copiii mai mari. De obicei fete pe care le urmareste, le ia de mana, rade la ele (plimbare in parc cu o fetita, tinandu-se de mana, fugarit cu 2 fete  in mall si chiuit de fericire, la biserica s-a jucat cu 2 fetite, s-au luat de maini una pe alta si Daria a condus sirul).
Intelege din ce in ce mai multe. Comunicam din ce in ce mai bine. Incepe sa spuna cuvinte (data-gata, tata- barbat, tati-tati , ana-apa, mama) si imita cateodata cuvintele noastre (tei-trei, bus-carabus, us-sus).
Imita mult, sunete, gesturi. A invatat ca vaca face muu.
A invatat sa coboare singura din pat. Nu cred ca stapaneste miscarea la perfectie, dar poate (eram la Roman, dormea in sufragerie, eu in living cu tat-su la telefon si deodata a aparut Daria la usa. Mi-a stat inima. Si lui Marius la fel)
Danseaza. Te strici de ras cand o vezi. Da din fund, din picioare si maini. Cum aude un pic de ritm, incepe.

Cum mai chinuim copilul

          Am mai spus-o si o repet: imaginatia mea supracultivata in sarcina a dat piept cu realitatea si a iesit nitel cam sifonata. Stiam cum va decurge fiecare minut din noua noastra viata de parinti, ce va avea voie plodul sa gandeasca si cum vom gestiona crizele mamei copilului pre-pre-pre adolescent. Buuun.

Mit	Realitate
Copilul se va naste 9e 30 septembrie, 1 octombrie	Copilul s-a gandit ca suntem suficient de odihniti si pregatiti pe 18 septembrie.
Nasterea va fi o experienta vecina cu fericirea si extazul	Fericirea si extazul nu erau acasa, asa ca m-am multumit cu durerea si frica.
Alaptarea e cel mai firesc si natural start in viata bebelusului. El nu va primi lapte praf, biberoanele sunt instrumentele lui Aghiuta, iar laptele matern va tasni ca gheizerele din Islanda.	Alaptarea doare (ce-i drept, pentru unele mai mult), copilul a primit lapte de la vaca aruncata din avion prin sticlele malefice, si gheizerele s-au activat 3 zile mai tarziu, chiar daca eram multumita si cu robinetul fara presiune ca la CET.
Asistentele nu au timp sa-si faca meseria pentru ca sunt ocupate sa se transforme in vrajitoare urlatoare mancatoare de bancnote colorate.	Asistentele sunt oameni, prea putine pentru prea multi, dar care nu au scapat copilul in chiuveta pentru ca nu aveam buzunare la halat.
Copilul va manca, va ragai, va dormi si va elimina.	Copilul manca mai des decat apucam sa ma intorc de pe o parte pe alta, ragaia (ca un mosneag ce a fost la crasma duminica dimineata) mult si bine, doarmea foarte bine ziua fiindca noaptea i se parea prea interesanta ca sa o petreaca cu ochii inchisi si elimina cam la 5 zile ca prea ii era drag ca sa renunte mai devreme (lucru absolut normal dar de nedigerat J pentru noi)
Copilul va sta cumintel in carucior si va admira… ceva	Da, copilul a stat aproape 8 luni linistit, pana a descoperit ca se poate si pe propriile picioare.
Copilul va dormi in patul propriu, in camera proprie	A dormit cam pana pe la 6 luni, apoi a trecut la next level. Cosleepuim fericiti si acum.
Copilul nu va avea voie la televizor	Din fericire, n-are. Se intampla sa fie deschisa cutia magica si copilului sa i se propteasca ochii, dar nu dureaza mult. Din cauza de ADHD, deficit de atentie, intarzieri de vorbire, lipsa de comunicare, suprastimulare evitam. Si-n plus, daca abia are 11 luni, cum sa inteleaga Tanar si nelinistit?
Copilul nu are pofte	Inca credem asta. Nu pofteste daca habar nu are ce e aia. Si daca se intinde dupa covrigul matusa-sii cu ciocolata nu inseamna ca va suferi un atac de panica daca nu gusta, ci ca el ar baga in gura si sticla cu clor. Dar legile poftei sunt misterioase si doar de unii oameni intelese.
Copilul nu va primi sare si zahar in primii ani de viata (a se citi nici conservanti, mancare procesata, mezeluri, conserve, fast food sau deget inmuiat in paharul cu vin)	Sarea nu e numai in solnita. Zaharul nu e numai pe prajitura cu mar. Credem ca obiceiurile alimentare se deprind in primii ani de viata. Si in plus, nu cred ca va merge la consiliere psihologica peste ani pentru ca nu i-am dat pufuleti la 8 luni. Da, nu il vom putea tine departe de toate relele, dar cat putem, de ce sa nu o facem?
Copilul nu va primi antibiotice pentru orice muc	Trebuie sa alegem cu grija mucii care merita cu adevarat, zic. Antibioticele ajuta, trateaza, sunt folositoare, dar doar atunci cand analizele o dovedesc. Ni s-a recomandat antibiotic pentru plodul de 5 luni? Da. Am cerut o a doua parere? Da. S-au facut analize? Da. A trebuit antibiotic? Nu!
Partea acoperita cu scutec a copilului nostru va sta intotdeauna in scaun special in masina	Da, inca sta in scoica proptita cu centuri, cu spatele la directia de mers, pe partea dreapta (pe mijloc nu incape de scaunul lu tat-su). Si totusi, de la maternitate am venit cu ea in brate  pentru ca ne-a luat sorocul pe nepregatite, iar domnul sot era prea emotionat ca sa se ocupe de scoici. (poate daca erau niste midii…)

          Din cand in cand ne mai ia pe nepregatite (jobul de parinte). Inca mai am idei preconcepute, unele bune, altele mai putin. Dar in fiecare zi ma documentez, citesc, cer pareri (avizate si/sau din experiente proprii) si sper ca deciziile mele/noastre nu o vor afecta iremediabil decat in sens pozitiv.

P.S.: Da, oricat ne-am stradui, i se poate intampla orice. Dar noi vom avea constiinta impacat stiind ca am facut totul pentru ea. 

E nevoie de un sat intreg ca sa cresti un copil

         Sau mai bine nu!
         Inteleg originea proverbului african, ba chiar in anumite conditii ar fi ideal. Dar! Satul sa-si vada de treaba lui si sa ma lase sa-mi vad de treaba mea. Si a copilului meu. Sa ma explic: nu am nevoie de sfaturi pe care nu le cer, dar daca totusi satul nu se poate abtine, o data e suficient.
          Eu zic ca sunt o persoana organizata (in cea mai mare parte a timpului cel putin). Atunci cand urmeaza sa merg la cumparaturi, sa fac o prajitura, sa organizez o cina festiva sau sa merg in concediu, incep prin a face liste. Da, de obicei mai multe. Ma gandesc la ingrediente, numarul de persoane, trasee posibile, planuri de rezerva si numere de telefon. Ei bine, atunci cand a fost vorba de viitorul nostru copil ipotetic, m-am apucat de documentat: cum se face (da,da, copilul) ca sa iasa perfect, ce trebuie sa fac in afara de a ma lati, umfla si retine apa in timpul sarcinii, pe unde e mai usoara evacuarea (tot nu m-am lamurit) si ce se intampla cu micul extraterestru dupa ce ajunge pe partea cealalta, partea mai putin prietenoasa. Deci da, am citit cam tot ce se putea citi si am auzit tot felul de experiente traite deja de mamici si tatici ceva mai relaxati. Exista chiar si filmulete foarte explicite sau carti cu imagini edificatoare. Asa ca, in capul meu, exista marea lista a lucrurilor pe care le voi face/le va face sotul/le va face plodul. Bineinteles ca jumatate dintre "neaparat-urile" si "niciodata-urile" din capul meu s-au evaporat odata cu somnul meu cel dulce si mesele cu 3 feluri gatite ale sotului meu.
          Deoarece pe fetele noastre se vedea teroarea (probabil, pentru ca altfel nu inteleg sfaturile ce ne-au lovit in moalele capului fara sa le fi cerut), diversi ne-au spus/ordonat/soptit/amenintat cu urmatoarele:
- inainte de a veni bebe: nu cumparati nimic! (tind sa cred totusi ca destinul ne e scris dincolo de bodyuri roz si aspiratoare nazale, iar nenorociri se intampla indiferent de valoarea bonului de la magazinul pentru copii)
- nu scoate copilul afara inainte de a fi botezat! (pe buna dreptate din moment ce afara colcaie de balauri, lupi infometati si iele curent, deochi si lumina soarelui);
- pune-i caciula! (oricand, la orice ora, oricate grade ar fi, copilul trebuie sa mai aiba un strat de cap pentru ca el oricum nu e om si nu sufera de cald, doar de frig)
- copilul trebuie frecat! (nu, nu doar la cap, ci pe fiecare centimetru a corpului lui fragil. De ce? Ca sa nu ramana inghesuit,mic sau gras, normal.) Si pentru ca ne plac girafele, trebuie scos tinandu-l de cap din cada dupa ce-i faci baie. (dar daca il iau asa de 3 ori pe zi, pe uscat, nu se pune?)
- nu tine copilul in brate pentru ca se-nvata! (atatea cuvinte se inghesuie in capul meu acum incat daca as deschide gura ar iesi un mare "asa,si?". Sa se-nvete, zic! Ne place de copilul nostru. Vrem sa se simta iubit. Vrem sa stie ca atunci cand are nevoie de noi, vom fi acolo pentru el. Mereu. Si poate daca stie asta, nu va vrea in brate si la 16 ani. Concluzia dupa 11 luni jumate? Nu mai vrea in brate de vreo 2 luni. Si am tinut-o in brate, am purtat-o, am calcat haine cu ea agatata de mine. Deci, sa se-nvete, dom'le!)
- cum adica pana la 6 luni ii dai doar lapte matern? (adica uite asa! fara ceai, fara apa, fara mar cu biscuite! Pentru neincrezatori, copilul inca bea lapte!)
- cum sa nu-i dai? nu vezi ca-i este pofta? (ei sa-si mai puna pofta-n cui in acest caz. Si sigur am traumatizat copilul fiindca nu a bagat degetul in vinul lu' tat-su, nu a mancat capsuni cu zahar de la batranica din parc si nu a lins niste inghetata de la matusa-sa. Dar in afara de frustrarile evidente ale sugarului, sistemul lui digestiv asteapta cu interes ceafa la gratar imperios necesara pentru o memorie de elefant. De neuitat: "Biscuitii nu au zahar, sunt cu glazura de cacao." "Nu-i dati jeleuri? Nici bomboane? Nici macar acadele?" "Am dat sarea jos de pe covrigel.")
          Ma opresc. Am extras esenta "parentingului" de alta data aplicat in modernism. Trist nu e ca cei mai intelepti nu se dau cu noile descoperiri, ci ca tineretul, floarea vietii, traieste pe principiul: "nici mama nu a citit carti si uite ce mare si frumos sunt!" (zise in timp ce-si facea programare la stomatolog, manca o barabula fiarta ca-l durea stomacul si il punea la colt pe fi-su sa-i stie de frica).

P.S.: nu, nu-s mama omida sa le stiu pe toate, dar sunt deschisa la nou, accept ca gresesc (in sinea mea) si stiu sigur ca sunt unii care stiu mai bine ca mine.

Crumble cu mere

Shoppingul in vremea sarcinii