Crumble cu mere

          Expozitiunea:        
          Saptamana trecuta eram toti acasa. Saptamana asta suntem doar noi doua.
          Saptamana trecuta avea cine sa duca gunoiul, sa stea cu fata cat fac dus, sa faca cumparaturi, sa stranga jucariile. Saptamana asta ducem noi gunoiul, fata rade de mine cat fac dus, facem impreuna cumparaturile (adica eu iau ce stiu ca trebuie, ea ia ce crede ca trebuie, eu incerc sa i le iau in mana sa le pun la loc, dar am cumparat deja saptamana asta o punguta pentru cadouri, niste Tic-Tac si un tub cu vitamine ? solubile) neaparat necesare, nu strange nimeni jucariile, ba mai tare le imprastiem.
          Intriga:
          Saptamana trecuta nu am gatit mare lucru, jucariile erau am la fel de imprastiate, hainele erau necalcate.
           Saptamana asta am indeplinit o misiune dificila, am calcat jumatate din rufe, am strans jucarii de 5 ori, am facut dus tuturor fiintelor cu puls (si vreo doua fara) din casa, am baut cafeaua de dimineata dimineata, am gatit 3 feluri si al patrulea e in cuptor, copilul e vesel si miscator. Si e marti.
          Desfasurarea actiunii:
          Cat timp plodul semi-autodiversificat-mancator-de-bucati se chinuia sa faca disparute de pe fata pamantului niste fructe, am tocat 4 mere, am pus la inmuiat niste stafide, am scos untul nesarat din frigider, m-am chinuit sa macin niste mei pana mi-am dat seama ca am faina de mei, am pus merele cu putin unt la calit, am facut aluatul  (l-am facut la mana, in robot merge mai repede) din aproximativ 100 g unt si faina cat cuprinde pana ajunge sa arate ca niste biscuiti sfaramati (sau folositi direct biscuiti digestivi daca nu hraniti si mostenitorul). Intr-un vas yena am pus merele, stafidele, peste aluatul si am bagat la cuptor. Cat? Cam pana se bronzeaza aluatul. Vreo 30 minute sa fi fost...
          Pentru ca am facut prea mult aluat, am pus intr-un vas mai mic niste caise, vreo 3 prune fara coaja si o nectarina, aluat peste si l-am indesat si pe el in cuptor.
          Punctul culminant:
          Fara vreo legatura cu subiectul (adica cat de culminant poate fi un crumble neindulcit?): cand a terminat fiica-mea mancarea asternuta in fata ei si a inceput sa tipe de parca venea apocalipsa lui Ioan.
          Deznodamantul
          Acum nu va imaginati ca e o opera de arta gastronomica demna de masterchef, dar pentru a putea fi mancata de catre toti membrii familiei, e numai buna. Data viitoare o sa pun si niste nuca macinata peste mere, acum ca are aproape un an copilul (nostru) minune.
          Pofta buna!
P.S.: n-ar trebui sa fiu mai harnica atunci cand barbatul e acasa???
P.S.2: inspiratie pentru retete de la printesaurbana.ro
P.S.3: copilul propriu si personal are 11 luni jumatate si ma chinui de vreo 4 luni sa-i fac crumble.